22.11.63, o dată la care s-a scris istorie

Ce ai face dacă ai avea ocazia de a călători în timp? Știu că ai mai auzit întrebarea asta, călătoria în timp, înainte sau înapoi, reprezintă o temă des întâlnită atât în literatura SF/F, cât și în cinematografie. Și totuși, nu ți-ar surâde ideea? Mie da și cu siguranță aș călători în viitor. Doar așa, ca să văd cum va fi. În trecut, nu știu dacă aș vrea și nu-mi dau seama dacă chiar aș vrea să schimb ceva. La o primă vedere sigur că ar fi multe de schimbat, dar orice schimbare (cred) aduce după sine o alta și practic trecutul nu ar mai fi la fel, idee întâlnită la fel de des în ceea ce privește călătoriile în timp și întâlnită, de altfel, și în 22.11.63.

În 22.11.63 Stephen King își duce personajul principal în timp pentru a preveni asasinarea lui J.F.K. Spoiler alert, acest lucru chiar se întâmplă, J.F.K nu mai moare în 1963, dar, ați ghicit, altceva se schimbă în Univers și tot nu-i bine. Vă las pe voi să descoperiți ce și cum, cu mențiunea că serialul merită văzut, indiferent dacă ați citit sau veți citi cartea (sau nu). Mi-a plăcut cum a jucat James Franco și serialul în ansamblu e unul care prinde. Are și un pic de acțiune (suficientă cât să te țină în alertă și fără să pară cusut cu ață albă, desigur, presupunând că a călători în timp este ceva chiar posibil), are și un pic de romantism, pentru cine preferă genul. Despre carte nu mă pot pronunța 100%, pentru că încă nu am terminat-o. Are mult mai multe detalii și povești construite în jurul fiecărui personaj decât în serial, în stilul caracteristic al lui Stephen King, care le alocă de data asta puțin peste 700 de pagini. E unul dintre lucrurile care-mi plac cel mai mult la Stephen King, practic scrie o carte în care se regăsesc alte 10-15 cărți/povești, fiecare personaj având propria poveste în viața romanului.

Găsiți serialul pe Amazon Prime (aici un trailer) și cartea pe Nemira, colecția Armada.

Coming up next: Extrem de tare și incredibil de aproape, Jonathan Safran Foer.

Ready Player One: lumea de dincolo de casca VR (Virtual Reality)

Am citit mai întâi cartea (Ernest Cline, colecția Armada, Nemira) și-mi amintesc că m-am apucat de ea puțin convinsă că o s-o și termin. Din descriere părea așa, cam ca un joc video pentru copii și, mă rog, pe alocuri așa a fost și cartea, dar (mai ales) filmul. Dar a fost suficient de bine scrisă încât să mă prindă până la final. Și nici filmul nu e chiar rău, mă gândesc, dacă l-am văzut de 3 ori, și o dată la cinema (nu mi s-a părut că merită banii). Ok, nu te face să gândești prea mult și da, te simți ca într-un joc video și da, există în ziua de azi jocuri bine făcute (în sensul acela al unei realități în care te poți pierde cu adevărat), dar eu zic că interpretarea asta nu e rea. Bine, mie mi-a și plăcut fiindcă e pliiin de referinte la cărți și muzică (pop) din vremea anilor ’70-’80. 😊

The plot spune că acțiunea se petrece în 2045 (just around the corner, huh?) când, evident, lumea va fi alta decât cea de acum. Drastic de diferită și nu una în care ai vrea să trăiești, prin urmare toți se refugiază în OASIS, o lume utopică virtuală, o lume bună, unde nu există durere, nici întristare (sic!), v-ați prins voi, o lume în care să vrei să trăiești. Îți trebuie doar o cască VR pertinentă și un costum pe măsură.

Dar, ce să vezi, că OASIS-ul are și el un creator cât se poate de uman, care la un moment dat, moare. Și nu oricum, ci lăsând în urmă o enigmă de descifrat pentru cei care doreau să moștenească OASIS-ul și, cum ar veni, să se umple de bani. Ceea ce urmează e un soi de treasure hunt varianta modernă.

Trailer aici. Îl mai gasiti pe diverse platforme online, e bun de văzut cu copiii și interesant de imaginat că lumea ar putea la un moment dat arăta fix așa. 😊 Bonus, e făcut de Steven Spielberg, deci n-are cum să nu fie spectaculos.

Coming up next: J.F.K. 22.11.63, Stephen King.

Alive, despre accidentul aviatic din Anzi. O poveste din 1972

13 octombrie 1972. Un avion, Uruguayan Air Force 571. La bord, o echipă de rugby din Uruguay și câțiva susținători și rude. Deasupra munților Anzi, undeva aproape de granița cu Chile, avionul se prăbușește, din cauza unei terbile erori de pilotaj. Aeronava ajunge prea aproape de munți, de care se izbește, și se rupe practic în două iar ceea ce urmează este un adevărat coșmar. Accidenul aviatic lasă în urmă supraviețuitori care, în așteptarea ajutorului, se văd constrânși să se hrănească din trupurile colegilor lor decedați. Înțelegând că ajutorul nu vine, doi dintre supraviețuitori decid să meargă în căutarea lui. La 72 de zile după prăbușire, Roberto Canessa și Nando Parrado reușesc imposibilul. Rămân în urma acestei tragedii 16 supraviețuitori din 45 de persoane care se aflau inițial la bord (35 de oameni au supraviețuit prăbușirii inițiale, restul au murit de frig, din cauza unei avalanșe sau în urma rănilor, în săptămânile următoare).

Cred că era prima noapte pe care copiii au dormit-o cap-coadă când erau mici. Primul somn neîntrerupt de care am fi putut să profităm din plin. De ce n-aveam noi, părinții, somn, habar n-am și nu vă pot spune, dar un pic zombie cred că eram pentru că îmi amintesc că zappam aiuriți în căutare de ceva, orice, numai să nu dormim. Cred că ne era teamă să nu ne prindă cei mici în flagrant 😊. Așa am nimerit pe TVR 1 sau chiar TVR 2, cine mai știe?, la o oră mică în noapte și-am văzut Alive (ecranizare 1993, regizor Frank Marshall, cu Ethan Hawke pe când era mega tânăr, atât de tânăr încât aproape că nu l-am recunoscut, și încă au trecut 14 ani de când am văzut filmul).

Inutil să mai spun că m-a impresionat foarte mult, ne-a sărit tot somnul și ne-a urmărit multă vreme această poveste. S-a spus despre acest film că este one of the best examples of true survival horror ever committed to film. Nu mă îndoiesc nicio secundă că așa e. Au fost și câteva cărți scrise în urma acestei teribile întâmplări, prima la doi ani după tragedie, scrisă de Piers Paul Read: The Story of the Andes Survivors. O ediție reeditată este disponibilă pe Libris.

Și dacă nu aveți răbdare nici de cărți, nici de film, găsiți gâteva documentare chiar bunicele pe YouTube, printre care și Alive, 20 years later (făcut imediat după filmul din 1993, de același Frank Marshall, în încercarea de a înțelege cum au perceput supraviețuitorii poveatea lor ecranizată). Dar vă zic, filmul face toți banii, dacă-l mai găsiți pe undeva.